Despre mine

Fotografia mea
Greetings friends, sunt Cezara și vă invit să aflați despre mine din categoriile aferente profilului căt și din poeziile/ prozele pe care le citiți pe blog. :) De asemenea, pe blog o să întâlniți atât poezii/ proze propri cât și poze, melodii, videoclipuri sau creații realizate de alte persoane. Cheers!

17 septembrie, 2010

Melancolia toamnei


În adâncul frig al toamnei 
Alină, tăcutul suav al beznei 
Şi urlă din depărtare umbra lunii. 
Frunzele aurii chicotesc ca bufonii!... 

Gălăgioasă, aprigă febră a timpului 
Tentează toamna ca o replică a neştiutului... 
Iar prea trista lacrimă a vrăbiuţei 
Te-nchide-n suflet, puterea duioasă a artei!.... 


Toamna ca un vis neîmplinit, 
Frigul, ploaia şi culorile şterse vor fi ca un vag infinit!.. 

Umbrela aurie de foaie veştejită 
Vântul ca visele, ploaia ca dorinţele 
Frunză sfinţită cu aur, frunză necăjită, 
Iar stropii oglindindu-se-n apă ca diamantele. 


Din pomul, fost bogat la coamă, verde şi frumos 
O altă frunză pică, încă una... 
Se aşterne-un covor frumos 
Aşa e toamna, mereu şi-ntotdeauna!... 

O rândunică. Oh! melancolia plecării mă pune pe gânduri 
Le văd în zare, rânduri, rânduri... 
Şi văd cum zboară peste munţi, câmpi, cărări... 
Neuitându-se-napoi, iar ochii mei trişti, plini de supărări... 
Îşi spun adio de la curajoşi noştri călători. 

Salut Toamnă, cu mii şi mii de frunze-n vânt 
Salut Toamnă, salut...ca un ultim cuvânt!... 


Moroi


Leagănă iarba, ceva, sumbru și tăcut,
Se mișcă rapid un necunoscut.
Zgomotul ghearelor, îmi dă fiori,
Zgomotul ghearelor, și cârdul de ciori.

Sufletul bântuit de bestiile nopții,
Mă chinuie, privirea de mort.
Misterele profund ascunse ale vieții,
Mă ucid, și-n timp nu pot să mă-ntorc.

Sufletul mi se stinge ușor,
Mă uită, nu-i pasă, mă lasă să mor.
În pădure sunt hrana celor ce mă vor,
Doar de amintirile ce o să le las în urmă, o să-mi fie dor...

Prin negură


Aud pașii triști ai nopții,
Și vânt.
Văd ochiul negru al morții,
E frânt.
Candela se stinge de îndată,
Toată.
Ceara plânge-nfricoșată,
Acuzată.
Timpul grăbit a amuțit,
Ca un vis.
Din munți se aude un zgomot ascuțit,
În abis.
Camera plânge... visele mele, ale tale,
Trec.
Nici în noaptea morții mele nu mă voi abține,
Să petrec.

16 septembrie, 2010

Plouă


Plouă încet
Pe pământul rece, și
Pustiu....
Niciun pas, nicio umbră
Doar o frunză...
Ce zboară, plăpând
Pe trotuarul stingher
Și ud...
Nimic în zare, niciun pas de
Soare...
Doar lacrimi grăbite
Din cer prăbușite
De vantul hain,
Sumbru și plin de venin...